POVESTI - PRIMUL MARTISOR

A fost o data o luna in care iarna inca mai era.Acea iarna era in luna Martie cand soarele trebuia sa apara deja pe cer.Insa nu era chiar asa ,afara inca ningea.Ningea cu fulgi mari.Oamenii asteptau primavara ,primavara nu mai venea.Afara era frig si trebuia sa fie cald.Acei oameni credeau ca primavara nu mai venea si vor mai vedea copii cu bicicletele in sat,ghioceii iesind din pamant si inflorirea florilor.”Nu mai vine primavara,iarna va ramane mereu!”,spuneau oamenii ingrijorati.Tot asa a trecut inca o luna si oamenii sa iasa o raza de soare din cerul senin ce trebuia sa apara de mult.

1 Aprilie a aparut dar oamenii nu mai aduceau nici un ciot de veselie.Acea zi era ca toate zilele.Veselie nu era deloc.Glumele incetau sa mai apara.Iarna inca mai era.Ea dormea peste sat si nu se trezea sa o lase pe Primavara sa apara.Nimeni nu mai stia ce este o bucurie,un cadou sau sa fii vessel.Bucuria nu mai exista.Anul s-a terminat si iarna era tot peste sat.
Era deja 1 Martie.Dumnezeu a trimis ingeri s-o ajute pe iarna sa se trezeasca.”Scoala-te!”,spuse ingerii calmi”E timpul ca primavara sa revina peste acest sat!”Iarna s-a trezit si primavara a reaparut.Era un soare minunat care stralucea cu razele sale calde in fiecare casa.Fetele au confectionat un mic dar pentru cei dragi si iubiti.Un fir alb impletit cu un fir rosu tineau atarnat un inelus de aur.Acesta s-a numit martisor.El va reprezenta mereu sosirea primaverii.1 Martie este prima zi de primavera.