POVESTI - BATRANICA SI SPIRIDUSUL

 

Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor.Poc, poc, poc! Poc, poc, poc!

“Ma-ntreb ce poate fi,” a zis batranica. S-a furisat in spatele unui copac si de acolo, spre marea ei surpriza, a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. Acesta lovea cu un ciocan micut, facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele.

Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. “Te-am prins, Domnule Spiridus!” a strigat ea.”Intr-adevar m-ai prins,” a spus calm spiridusul. “Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea”. “Ooo, nu,” a spus batranica. “Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur.”

Spiridusul a ras. “Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata.” Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui.

Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, “Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti.” Batrinica s-a uitat la pamintul tare. “Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata,” a spus ea. “Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata.”

“Buna idee,” a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. “Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!” Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut. Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi. Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!

“Ooo, nu!” a strigat batranica. “Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri. Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur.” Si asta a facut.