POVESTI - ALIONUSCA SI VULPEA
Traiau odata un mosneag si o baba. Si aveau batrinii o nepotica pe nume Alionusca.
- Of, of! Alionusca! Vai, vai draguto! Bunicul si bunica aveau o nepotica Alionusca. Prietenele in padure au ademenit-o si au parasit-o. Trece pe alaturi un lup si o intreaba: - De ce plingi, fatuco? - Cum sa nu pling, lupule. Tatuca si mamuca ma au numai pe mine. Prietenele in codreu m-au ademenit si m-au parasit. -Hai coboara, ca te duc acasa. -Ba nu, ma tem de tine – o sa ma maninci. Lupul si-a vazut de drum, iar fetita iarasi plinge si se vaicareste: - Of, of! Alionusca! Vai, vai draguto! Vine la fuguta o vulpe si o intreaba: - De ce plingi, fatuco? -Hai coboara, ca te duc acasa. Fetita a coborit din copac, s-a urcat pe spatele vulpii si au luat-o spre sat. Au ajuns acasa si vulpea: boc- boc cu coada-n usa. -Cine-i acolo? - Sunt eu, vulpea, v-am adus-o pe nepotica Alionusca. Buneii s-au bucurat nespus. -Of doamne, draga noastra, poftim in casa! Oare unde sa te asezam si cu ce sa te ospatam? Au ospatat-o cu lapte, oua, cu fel de fel de bunatati. Cumatra vulpea a mincat pe saturate, si-a luat ramas bun de la toti si a fugit in padure. |